„Vestitoarea primăverii”-poezie creată de Ivacson Victoria, clasa a VII-a

Vestitoarea primăverii
Ivacson Victoria
Pe pervazul casei mele
O rândunică zveltă s-a așezat,
Și prin glasul ei duios
Sosirea primăverii cu drag a anunțat.
,,Copacii s-au umplut de mândre coroane,
Petalele florilor s-au deschis agale,
Vântul adie încetișor,
Ca într-o zi de sărbătoare.
Soarele strălucește în inima cerului,
Iarba s-a înverzit pe câmpuri,
Ca într-un basm minunat,
Lumea pare un vis încântat.
Primăvara aduce bucurie nemărginită,
Apa râului zâmbește senin,
Cucul își spune vivace tainele,
Și albinele zboară râzând.
Fluturii zburdă prin grădinile încântătoare,
Mireasma florilor aduce bucurie în fiecare ființă,
Vibrantele culori ale pădurii
Spun lunga poveste a copacilor.
Pe crestele munților, odată albi,
Se estompează zăpada rece,
Iar sub ea subtil se arată
Natura ce fusese înghețată.
Copiii aleargă grăbiți prin parcuri,
Râsetele lor plutesc în aer,
Lumea întreagă e împânzită
De amprenta blândă a primăverii.”
Și-așa, în cântul ei duios,
Suava rândunică mi-a povestit frumos:
Cum întreaga lume înflorise,
Și peisajul era unul din vise.